DREPTUL LA APĂRARE ŞI APĂRAREA DREPTULUI LA APĂRARE
Încă din timpurile vechi, s-a născut convingerea că indivizii au anumite drepturi ce decurg din însăşinatura umană. Sofiştii au fost primii gânditori care au avansat teza că „omul este stăpânul destinului său".Platon şi Aristotel au dezvoltat ideea, postulând că „din punct de vedere natural oam...
| Main Author: | |
|---|---|
| Format: | Article |
| Language: | English |
| Published: |
Danubius University
2007-05-01
|
| Series: | EIRP Proceedings |
| Online Access: | http://www.proceedings.univ-danubius.ro/index.php/eirp/article/view/881/801 |
| Summary: | Încă din timpurile vechi, s-a născut convingerea că indivizii au anumite drepturi ce decurg din însăşinatura umană. Sofiştii au fost primii gânditori care au avansat teza că „omul este stăpânul destinului său".Platon şi Aristotel au dezvoltat ideea, postulând că „din punct de vedere natural oamenii sunt egali şinumai prin lege devine cineva liber sau sclav"1.In secolele XVII - XVIII, raţionaliştii reuşesc să pună bazele ştiinţifice ale doctrineidrepturilor individuale ale omului, substituind revelaţia cu raţiunea, din această scoală dezvoltându-se ulteriorteoria contractului social. Şcoala istorică contestă teoria drepturilor naturale imanente şi recunoaşteimportanţa libertăţilor individuale, precum şi necesitatea justiţiei sociale în forma organizată a societăţii.De reţinut că în sistemul acuzatorial şi în special la greci şi la romani, apărarea era exercitată deprofesionişti. |
|---|---|
| ISSN: | 2067-9211 2069-9344 |