| Summary: | În acest articol s-a evidenţiat existenţa unei practici judiciare neuniforme privind soluţia pronunţată de către instanţele de judecată atunci când a expirat termenul de prescripţie pentru tragere la răspundere penală. În unele cazuri, Curtea Supremă de Justiţie a dispus încetarea procesului penal. Dimpotrivă, în alte cazuri, instanţa supremă a considerat corectă pronunţarea unei sentinţe de condamnare, însă fără aplicarea pedepsei penale. În acest sens, am demonstrat că se poate de dispus încetarea procesului penal din motivul expirării termenului de prescripţie, în ipoteza în care inculpatul nu solicită examinarea fondului cazului. Totodată, în situaţia în care inculpatul solicită examinarea cazului şi pretinde că este nevinovat, atunci instanţa de judecată trebuie să cerceteze probele şi să facă o concluzie de rigoare în acest sens. Astfel, dacă instanţa va constata că persoana este nevinovată, ea trebuie să emită o sentinţă de achitare. Corelativ, în situaţia în care instanţa va constata vinovăţia persoanei, atunci ea va trebui să specifice acest lucru în motivarea sa, nu însă în dispozitivul hotărârii (sentinţei/ deciziei). Totodată, chiar şi în această situaţie, instanţa trebuie să elibereze inculpatul de răspundere penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripţie.
|
|---|