MODELE NARATIVE ÎN POVESTIREA CONRADIANĂ
În proza scurtă a lui J.Conrad pot fi distinse o serie de modele narative, la care autorul recurge pentru a dezbate convingerile sale neoromantice. Respectiv, articolul scoate în evidenţă trei dintre acestea, care au o răspândire largă în povestirea conradiană. Primul model atestă preferinţa autoru...
| Main Author: | |
|---|---|
| Format: | Article |
| Language: | English |
| Published: |
Moldova State University
2013-11-01
|
| Series: | Studia Universitatis Moldaviae: Stiinte Umanistice |
| Online Access: | https://ojs.studiamsu.md/index.php/stiinte_umaniste/article/view/3517 |
| _version_ | 1797975055242625024 |
|---|---|
| author | USM ADMIN |
| author_facet | USM ADMIN |
| author_sort | USM ADMIN |
| collection | DOAJ |
| description |
În proza scurtă a lui J.Conrad pot fi distinse o serie de modele narative, la care autorul recurge pentru a dezbate convingerile sale neoromantice. Respectiv, articolul scoate în evidenţă trei dintre acestea, care au o răspândire largă în povestirea conradiană. Primul model atestă preferinţa autorului pentru povestirea înrămată, E.Said argumentând că textele lui Conrad reprezintă, în cele mai multe cazuri, povestirea sub forma unui schimb de impresii, expozeul istoric, legenda împărtăşită reciproc, retrospecţia meditativă, implicând astfel prezenţa unui vorbitor, a unui ascultător şi a unei ocazii specifice pe măsură. Al doilea model se axează pe funcţia naratorului conradian şi pe procesul de narare propriu-zis, M.Greaney afirmând că într-un număr considerabil de povestiri conradiene apare un narator (de obicei, anonim), care expune şi încadrează reprezentaţia orală a povestitorului, în timp ce însuşi procesul de relatare a povestirii este prezentat ca un dialog între egali ce depăşeşte toate frontierele culturale. Al treilea model evidenţiază conţinutul ironic al povestirilor conradiene prin intermediul a opt strategii narative: 1) ambiguizarea conotaţiilor tradiţionale; 2) impresionismul ca secularizare a miticului; 3) provocarea confuziei „prin introspecţie narcisistă”; 4) „echilibrul” dintre cadrul diegetic şi punctul de vedere restrictiv; 5) naratorul ca subiect de investigare; 6) finalul deschis; 7) progresia efectului; 8) strategii microstructurale / stilistice. Cuvinte-cheie: povestire, model narativ, neoromantism, povestire înrămată, narator, relatare, ironie, final deschis, strategii microstructurale / stilistice.
|
| first_indexed | 2024-04-11T04:29:33Z |
| format | Article |
| id | doaj.art-9c8511a613ef47ca9e3aaf30e70e8852 |
| institution | Directory Open Access Journal |
| issn | 1811-2668 2345-1009 |
| language | English |
| last_indexed | 2024-04-11T04:29:33Z |
| publishDate | 2013-11-01 |
| publisher | Moldova State University |
| record_format | Article |
| series | Studia Universitatis Moldaviae: Stiinte Umanistice |
| spelling | doaj.art-9c8511a613ef47ca9e3aaf30e70e88522022-12-29T13:10:50ZengMoldova State UniversityStudia Universitatis Moldaviae: Stiinte Umanistice1811-26682345-10092013-11-0110MODELE NARATIVE ÎN POVESTIREA CONRADIANĂUSM ADMIN În proza scurtă a lui J.Conrad pot fi distinse o serie de modele narative, la care autorul recurge pentru a dezbate convingerile sale neoromantice. Respectiv, articolul scoate în evidenţă trei dintre acestea, care au o răspândire largă în povestirea conradiană. Primul model atestă preferinţa autorului pentru povestirea înrămată, E.Said argumentând că textele lui Conrad reprezintă, în cele mai multe cazuri, povestirea sub forma unui schimb de impresii, expozeul istoric, legenda împărtăşită reciproc, retrospecţia meditativă, implicând astfel prezenţa unui vorbitor, a unui ascultător şi a unei ocazii specifice pe măsură. Al doilea model se axează pe funcţia naratorului conradian şi pe procesul de narare propriu-zis, M.Greaney afirmând că într-un număr considerabil de povestiri conradiene apare un narator (de obicei, anonim), care expune şi încadrează reprezentaţia orală a povestitorului, în timp ce însuşi procesul de relatare a povestirii este prezentat ca un dialog între egali ce depăşeşte toate frontierele culturale. Al treilea model evidenţiază conţinutul ironic al povestirilor conradiene prin intermediul a opt strategii narative: 1) ambiguizarea conotaţiilor tradiţionale; 2) impresionismul ca secularizare a miticului; 3) provocarea confuziei „prin introspecţie narcisistă”; 4) „echilibrul” dintre cadrul diegetic şi punctul de vedere restrictiv; 5) naratorul ca subiect de investigare; 6) finalul deschis; 7) progresia efectului; 8) strategii microstructurale / stilistice. Cuvinte-cheie: povestire, model narativ, neoromantism, povestire înrămată, narator, relatare, ironie, final deschis, strategii microstructurale / stilistice. https://ojs.studiamsu.md/index.php/stiinte_umaniste/article/view/3517 |
| spellingShingle | USM ADMIN MODELE NARATIVE ÎN POVESTIREA CONRADIANĂ Studia Universitatis Moldaviae: Stiinte Umanistice |
| title | MODELE NARATIVE ÎN POVESTIREA CONRADIANĂ |
| title_full | MODELE NARATIVE ÎN POVESTIREA CONRADIANĂ |
| title_fullStr | MODELE NARATIVE ÎN POVESTIREA CONRADIANĂ |
| title_full_unstemmed | MODELE NARATIVE ÎN POVESTIREA CONRADIANĂ |
| title_short | MODELE NARATIVE ÎN POVESTIREA CONRADIANĂ |
| title_sort | modele narative in povestirea conradiana |
| url | https://ojs.studiamsu.md/index.php/stiinte_umaniste/article/view/3517 |
| work_keys_str_mv | AT usmadmin modelenarativeinpovestireaconradiana |