THE VEGETAL MODEL IN CONCEPTUALISING CREATION
The Vegetal Model in Conceptualising Creation. Our study intends to formulate a number of hypotheses about the manner in which the idea of creation has been conceptualised both in the case of the largest and most fascinating of all creation acts, namely genesis, and in the case of the creation of o...
| Main Author: | |
|---|---|
| Format: | Article |
| Language: | deu |
| Published: |
Cluj University Press
2020-05-01
|
| Series: | Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Philologia |
| Subjects: | |
| Online Access: | http://193.231.18.162/index.php/subbphilologia/article/view/1780 |
| Summary: | The Vegetal Model in Conceptualising Creation. Our study intends to formulate a number of hypotheses about the manner in which the idea of creation has been conceptualised both in the case of the largest and most fascinating of all creation acts, namely genesis, and in the case of the creation of other forms of existence, on a number of its levels: human, vegetable, animal or mineral. Our reflections start from a number of conceptual metaphors of creation, identified in the biblical text, in order to compare them to those from cosmogonic myths, popular beliefs or folkloric texts (folktales, incantations, carols, etc.) that refer to various types of creation: the creation of the Earth or of the Sun and the periodic regeneration of time, the conception of the human being or of baby animals, the creation of familial and social relationships, the generation of speech, of feelings or of the qualities of beings and things or even of disease. Their analysis emphasises the predominance of a vegetal pattern, which constitutes a factor of coherence for various types of creation representation, seemingly extremely different. By keeping in mind what profound significance the “modest” seed, which sheltered the mystery and force of the universal creation, has had in the mythic-magical mentality, the study shows in what way this mentality has influenced the individual’s manner of understanding the world and of relating to it. Although, at first glance, it is about a micro-metaphor negligible through its dimensions, completely ignored by today’s speakers, especially after the removal of human from agricultural occupations and from nature, in general, we consider that it deserves recovering its fundamental significations. It is only this way that we will be aware of its status as a nucleus of a conceptual scheme that is intimately connected to the vegetal cycle of wheat, started by sowing and concluded not by harvesting, but by its transformation into bread. The latter, in its turn, conserves the fertilizing strength of the wheat grain, which it can return, through magical means, to the seed put into the ground the next year. In fact, even if today’s speakers have forgotten its former deep significations, it is one of the perpetual metaphors whose life continues through the daily use of linguistic expressions that encode it.
REZUMAT. Modelul vegetal în conceptualizarea creației. Studiul nostru își propune să formuleze câteva ipoteze despre modul în care a fost conceptualizată ideea de creație, atât în cazul celui mai mare și mai fascinant dintre toate actele creatoare, și anume, facerea lumii, cât și în cazul creării altor forme ale existenței, pe diferite paliere ale sale: uman, vegetal, animal sau mineral. Reflecțiile noastre pornesc de la câteva metafore conceptuale ale creației, identificate în textul biblic, pentru a le compara cu cele din miturile cosmogonice, credințele populare sau textele folclorice (basme, descântece, colinde etc.) care vorbesc despre diferite tipuri de creație: facerea pământului ori a soarelui și regenerarea periodică a timpului, conceperea ființei umane sau a puilor de animale, crearea legăturilor familiale și sociale, generarea vorbirii, a sentimentelor sau a calităților ființelor și lucrurilor sau chiar a bolilor. Analiza lor pune în evidență preponderența unui tipar de natură vegetală, ce constituie un factor de coerență pentru diverse tipuri de reprezentare a creației, în aparență extrem de diferite. Reamintind ce semnificații profunde a avut în mentalitatea mitico-magică „umila” sămânță, care adăpostea misterul și forța creației universale, studiul arată în ce fel a influențat aceasta modalitatea omului de a înțelege lumea și de a se raporta la ea. Deși, la prima vedere, este vorba despre o micrometaforă neglijabilă prin dimensiuni, ignorată complet de vorbitorii de azi, mai ales după îndepărtarea omului de muncile agricole și de natură, în general, considerăm că aceasta merită un act de recuperare a semnificațiilor sale fundamentale. Numai în acest fel vom putea conștientiza statutul său de nucleu al unei scheme conceptuale intim legate de ciclul vegetal al grâului, deschis de semănat, dar care a fost închis nu de recoltat, ci de transformarea lui în pâine. O pâine care, la rândul său, conservă forța fertilizatoare a bobului de grâu, pe care o poate reda, prin mijloace magice, seminței puse în pământ în anul următor. De fapt, chiar dacă vorbitorii de azi i-au uitat semnificațiile adânci de odinioară, ea este una dintre metaforele nemuritoare, a cărei viață continuă prin utilizarea zilnică a expresiilor lingvistice care o încodează.
Cuvinte-cheie: creație, cosmogonie, naștere, sămânță, germinație, aluat, pâine, metaforă conceptuală, cognitivism, etnolingvistică.
|
|---|---|
| ISSN: | 1220-0484 2065-9652 |